Cunoscutul medic primar ORL Anamaria Matioc din cadrul Spitalului Județean de Urgență Zalău este de părere că următoarea perioadă va fi una destul de grea, iar lipsa solidarității ar putea duce la o situație tragică. Compartimentul pe care îl coordonează este unul în care examinarea pacienților presupune lipsa măștii, iar riscurile de infectare sunt majore. Și asta nu doar în secția ORL, ci peste tot în toate secțiile unității spitalicești.
Reporter: Cum caracterizați, în calitate de medic, această perioadă?
Anamaria Matioc: Este o perioadă dificilă, cu multiple provocări din mai multe puncte de vedere. Inițial, volumul excesiv de informații noi despre virus, ce încă erau în curs de confirmare științifică, ulterior documentarea și implementarea măsurilor de siguranță, echiparea corespunzătoare. Este o perioadă de incertitudine, cu încărcătură emoțională mare atât pentru personalul medical, dar și pentru pacienți. Pacientul este pierdut în sistem din următoarele cauze: ambiguitate și alambicare. El trebuie să facă față și provocării ridicate de sistemul birocratic și situație generate de pandemia cu SarsCov2. Activitatea medicilor depinde de legi, acte normative care se schimbă uneori de la o zi la alta.
Rep.: E nevoie de solidaritate, de implicarea comunității?
A. M.: Este plăcut să știi că și alții se îngrijesc de tine, pentru că în final împreună putem face lucruri minunate. Solidaritatea comunității locale cu personalul medical în lupta cu acest virus este un aspect pozitiv al acestei pandemii. Până acum, nu ne-am mai confruntat cu o astfel de situație, dar ne-am bucurat să vedem că nu suntem singuri în eforturile noastre. Oameni minunați, companii, asociații, prieteni au donat aparatura și echipamente de protecție pentru personalul medical. Elevi, îndrumați de cadre didactice, au găsit modalități inedite și emoționante de a transmite personalului medical și de ce nu nouă tuturor mesaje puternice de încurajare. Pe de altă parte personalul medical, care este acolo pentru fiecare dintre noi, dă dovadă de o responsabilitate profesională și umană asumată demonstrând că nu are o mentalitate de „timpul trece leafa merge” sau de „încasatori de plic”. Ne așteaptă luni grele, iar orice altceva în afară de solidaritate completă va duce la o situație tragică.
Rep.: Otorinolaringologia este o specialitate cu risc major?
A. M.: Referitor la definiția de caz suspect pentru Covid-19, aceasta începe cu: tuse, febră și scurtarea respirației. După actualizare au apărut: durerea în gât, rinoreea (scurgere mucozități nazale), hiposmia (pierderea mirosului), pierderea gustului, simptome care aparțin și patologiilor ORL. Practic manifestările ORL ar trebui să intre în definiția de caz suspect. Unul din locurile în care i se cere pacientului să-și dea masca jos, pentru a fi examinat, este chiar serviciul de ORL. Noi lucrăm strict în sfera “nas-gât-urechi”, deci automat masca la pacient este inutilă. De asemenea, examinarea pacientului implică manopere cu producere de aerosoli și care au potențial mare de infecție a personalului medical. Echipamentul de protecție este cel mai important lucru ca să ne putem proteja de eventualele infecții cu coronavirus. Poate în alte specialități nu este nevoie de o protecție așa mare, dar în cadrul specialității noastre nu se poate lucra altfel. Și așa este foarte greu, pentru că sunt unele manevre pe care le facem noi în sala de operație, în care este foarte greu să folosești, de exemplu, viziera sau ochelarii. Într-o laringoscopie suspendată, la microscop nu poți să lucrezi cu o vizieră. Și-atunci te expui suplimentar.
Rep.: Care sunt măsurile care trebuie luate imediat, de urgență, pentru limitarea răspândirii virusului?
A. M. : Odată cu creșterea numărului de cazuri, crește și numărul celor care fac forme fatale ale bolii. Și întotdeauna există un procent, de 2-3 la sută de oameni care mor de Covid fără să aibă afecțiuni medicale. Ancheta epidemiologică este foarte greu de realizat în contextul unei creșteri exponențiale și consumatoare mare de resurse de timp și personal, acestea fiind bineînțeles limitate. Una dintre cele mai eficiente măsuri pentru a opri sau a încetini răspândirea virusului și de a asigura siguranța populației, este să știi cât mai repede și cu exactitate cine a fost expus, să poată fi testat și apoi izolat, pentru a nu transmite virusul mai departe. Test, trace, isolate – sună extrem de simplu, este basic public health (sănătate publică de bază, n. red.) și s-a dovedit eficient și în alte epidemii care luau amploare.
Rep.: Sunt persoane neîncrezătoare cu privire la existența acestui virus. Ce le transmiteți?
A. M .: Suntem aici și pentru cei care cred în existența acetui virus, dar și pentru cei care încă nu o fac sau nu o vor face niciodată. Trebuie să învățăm să trăim cu acest virus, să fim responsabili. Responsabilitatea în contextul pandemiei actuale: purtatul corect al măștii, spălatul pe mâini și distanțarea socială, fără a fi sacrificii prea mari, ne pun în avantaj clar în lupta cu acest virus. Poate pentru noi personalul medical chiar și așa “costumati în astronauți” este nevoie de mult mai mult să fim protejați. Cert este că trebuie respectate regulile chiar și de sceptici. Dacă nu cred în ele, siguranța personalului medical va fi afectată, iar noi medicii bolnavi nu vom putea trata nici alte afecțiuni în care probabil cred.
Rep.: O concluzie, în calitate de medic, cu privire la situația actuală din spitalele românești având în vedere tragedia de la Piatra Neamț?
A. M.: Situația actuală este una provocatoare și din punctul de vedere al organizării unităților spitalicești. Este o perioadă de 6 luni de la începutul pandemiei care ar fi trebuit să fie folosită judicios din punct de vedere managerial în pregătirea personalului, circuitelor astfel încât să putem face față valului pandemic. Structura sistemului sanitar trebuie să fie o structură flexibilă, care să definească cel mai bine nevoile comunități în aceste condiții ținând cont că ne confruntăm cu patologie covid și ne-covid în același timp. Ce s-a întâmplat la Piatra Neamț este cutremurător pentru noi toți cu atât mai mult pentru noi medicii.
Rep.: Ce credeți ca ar trebui schimbat în sistemul medical din România, în spitalele românești, pentru ca lucrurile să funcționeze normal?
A. M.: Performantă și implicarea, de asta este nevoie. Vorbim de spitale, de pacienţi, de personal medical. Dar ca toate acestea să funcţioneze, iar pacientul şi personalul medical să aibă siguranţă atunci când ajunge în spital, pe lângă partea medicală este necesar într-o unitate medicală ca echipa administrativă şi tehnică a spitalului să fie performantă sau cel puţin implicată. Cred că activitatea managerială trebuie să asigure buna funcționare a unui spital, iar pentru aceasta sunt necesare persoane cu o pregătire specifică și o selecție riguroasă. Atâta timp cât aceste lucruri nu sunt respectate tragediile care au loc în spitalele de la noi riscă să se repete.
Rep.: Știți, pe la spate, medicii sunt adesea “huliți”, ca să spun așa de pacienți. Atitudinea medicilor, actul medical și calitatea acestuia sunt sau nu determinate de management?
A. M.: Atitudinea ține de fiecare dintre noi. Cea a medicilor trebuie să fie empatică, centrată pe nevoile pacientului. Doar cu atitudinea potrivită vom putea să practicăm medicina în adevăratul sens al cuvântului. Să nu uitatăm de ce spunea Iuliu Hațieganu “Medicina este ştiinţa şi conştiinţa încălzite de iubire faţă de oameni”. Actul medical este strict apanajul medicului. Dar desfășurarea unui act medical de calitate presupune condiții potrivite, personal, aparatură, circuite etc. și țin de managementul instituției sanitare. Deci dacă vorbim de o calitate bună a actului medical într-o unitate spitalicească ne referim la un management bun care își pune în valoare medicii.
Rep.: Un mesaj, un sfat pentru sălăjeni, în aceste vremuri pandemice?
A.M: Staţi acasă, protejaţi persoanele în vârstă, respectați regulile, folosiți telemedicina. Ajutaţi-ne să vă ajutăm!
